Cu o experiență construită în ani de explorare a unor destinații îndepărtate și culturi diferite, Răzvan Pascu a devenit una dintre vocile care pot vorbi nu doar despre unde merg românii, ci și despre cum și de ce călătoresc.
În acest dialog pentru Modern Romania, l-am invitat să privească dincolo de destinații și trenduri: spre maturizarea publicului român, spre felul în care se schimbă raportarea noastră la experiență, confort și sens, dar și spre avantajele reale ale României, văzute prin ochii cuiva care a cunoscut lumea din interior. Rezultatul este mai puțin un interviu despre travel și mai mult o radiografie a României care se caută, se descoperă și începe să aibă mai multă încredere în ea însăși.
Cum s-a schimbat românul care călătorește în ultimul deceniu și ce definește, astăzi, publicul român „modern” din travel?
În ultimii 10–15 ani, schimbarea este uriașă. La început, pentru foarte mulți români, călătoria însemna în primul rând evadare: să ieși din țară, să vezi „ceva afară”, să bifezi o capitală europeană sau o plajă exotică. Astăzi, publicul român care călătorește este mult mai informat, mult mai atent la detalii și mult mai conștient de ce vrea de la o vacanță. Oamenii compară, citesc, întreabă, urmăresc experiențe reale, nu doar poze frumoase. Eu prin asta am câștigat foarte mulți clienți în călătorii, transmițând online, pe paginile mele de socializare, experiențele mele de călătorie.
Publicul „modern” din travel nu mai caută doar prețul cel mai mic, ci un raport corect între bani, timp și experiență. Contează mult mai mult confortul, organizarea, siguranța, dar și povestea din spatele destinației.
Văd tot mai des oameni care spun: nu vreau să alerg, vreau să înțeleg locul, vreau să mă întorc alt om, nu doar cu un telefon plin de poze. Asta, pentru mine, e semnul clar de maturizare a turistului român.
Lucrul ăsta îl văd foarte clar și în România, de exemplu în zone ca Harghita, unde oamenii nu mai vin doar „să bifeze” un weekend la munte, ci vin pentru liniște, pentru natură, pentru mâncare locală, pentru experiența în sine. Asta, pentru mine, e semnul clar de maturizare a turistului român.
Privind spre 2026, cum crezi că va arăta modul în care românii aleg să călătorească: mai mult sens, mai mult confort, mai puțină validare?
Cred sincer că toate aceste direcții vor merge în paralel. Pe de o parte, oamenii vor căuta din ce în ce mai mult sens: de ce merg acolo, ce îmi aduce mie locul ăsta, ce rămân după ce mă întorc acasă, ce experiențe voi avea. Pe de altă parte, confortul va deveni o normalitate, nu un moft. După ani în care am fost învățați că „lasă că merge și așa”, românii încep să pună preț pe servicii bune, pe organizare, pe lipsa stresului, de aceea aleg să călătorească în grupuri organizate de oameni pe care îi cunosc și în care au încredere.
În același timp, cred că vom vedea mai puțină nevoie de validare externă. Sigur, social media va rămâne importantă, dar deja văd o schimbare: oamenii nu mai aleg destinații doar pentru poza de Instagram, ci pentru cum îi face să se simtă locul respectiv. Călătoria devine mai personală, mai asumată, mai legată de starea ta de bine și mai puțin de ce cred alții. Observ asta în toate grupurile mele de turiști.
Observi vreo tranziție reală de la „bifat destinații” la experiențe construite în jurul unor valori personale?
Da, și e una dintre cele mai frumoase schimbări pe care le văd în ultimii ani. Sigur că încă există oameni care vor să bifeze cât mai multe țări sau orașe într-un timp cât mai scurt, dar din ce în ce mai mulți aleg exact opusul, mai ales cei care aleg să călătorească cu mine: mai puține locuri, dar trăite mai profund.
Văd interes crescut pentru natură, pentru cultura locală, pentru gastronomie, pentru experiențe care au legătură cu valorile personale: timp cu familia, liniște, aventură, descoperire, dezvoltare personală. Oamenii nu mai întreabă doar „câte obiective vedem?”, ci „cum e ritmul?”, „ce simțim acolo?”, „cu ce rămânem după?”. Asta schimbă complet felul în care construiești o călătorie.
După ce ai văzut atât de multe culturi, care sunt avantajele reale ale României ca destinație, cele care contează pentru un public educat și exigent?
România are un avantaj uriaș: autenticitate – și asta devine din ce în ce mai rar în lume.
Pentru un public educat și exigent, contează foarte mult ca experiența să fie reală, nu regizată. România încă oferă locuri unde oamenii trăiesc firesc, unde tradițiile nu sunt doar pentru spectacol, unde natura nu e complet domesticită. La asta se adaugă și un raport calitate–preț încă foarte bun, comparativ cu multe destinații occidentale.
Ce face România diferită, nu prin comparație, ci prin identitate proprie, într-o lume turistică din ce în ce mai uniformizată?
România e diferită prin felul în care mai păstrează amestecul ăsta de lumi: modern și tradițional, urban și rural, est și vest, toate coexistând. Nu suntem o țară „perfect șlefuită” pentru turism, dar tocmai asta ne face interesanți.
Într-o lume în care multe destinații ajung să arate la fel – aceleași cafenele, aceleași hoteluri, aceleași meniuri – România încă surprinde. Uneori prin lucruri bune, alteori prin imperfecțiuni, dar aproape mereu prin ceva autentic. Identitatea asta, dacă e bine înțeleasă și protejată, poate deveni un mare atu. Plus toate etniile din România, aș face un brand de țară din asta: români, secui, sași, țigani, sârbi, aromâni, lipoveni și mulți alții.
Ce ar trebui protejat cu orice preț în turismul românesc tocmai pentru că nu poate fi replicat?
Comunitățile vii, satele tradiționale, peisajele naturale și modul firesc de a trăi al oamenilor. Poți construi oricând un hotel sau un resort, dar nu poți recrea un sat care a murit sau o tradiție care s-a pierdut.
Cred că trebuie să fim foarte atenți să nu transformăm totul în decor pentru turiști. Turismul bun nu înseamnă să schimbi locul ca să placă turistului, ci să-l ajuți pe turist să înțeleagă și să respecte locul așa cum e el.
În ce măsură crezi că travel-ul a devenit o formă de educație și de schimbare de mentalitate pentru români?
Enorm. Călătoria este una dintre cele mai puternice forme de educație informală. Când vezi cum funcționează alte societăți, cum sunt organizate orașele, cum se comportă oamenii, începi inevitabil să-ți pui întrebări și despre tine și despre ce ai acasă.
Văd foarte mulți români care se întorc din călătorii mai deschiși, mai toleranți, mai atenți la reguli, mai exigenți cu serviciile, dar și cu propriile alegeri. Travel-ul nu te schimbă peste noapte, dar, în timp, îți schimbă perspectiva. Eu am avut turiști care au călătorit cu mine în peste 15 excursii de grup în ultimii ani și am văzut ce mult s-au schimbat și ce mult le place.
Care este cea mai importantă lecție pe care România ar putea să o „importe” din țările care fac turismul bine, fără să-și piardă autenticitatea?
Cred că cea mai importantă lecție este să învățăm să construim pe termen lung, nu din improvizație în improvizație. Țările care fac turismul bine nu sunt neapărat cele mai luxoase, ci cele care sunt coerente: știi la ce să te aștepți, știi ce primești și, foarte important, primești același lucru bun de fiecare dată.
Nu trebuie să importăm modele străine de lux sau să încercăm să fim altcineva decât suntem. Trebuie să importăm disciplina, respectul pentru turist, atenția la detalii și gândirea pe termen lung. Asta înseamnă standarde clare, promisiuni realiste și livrate constant, nu vârfuri izolate de calitate urmate de dezamăgiri.
Cred că avem deja și exemple foarte bune în România, inclusiv în Harghita și zona Sovata, unde se vede ce înseamnă investiții făcute cu cap și cu viziune. Proiecte precum Oxygen Resort sau Eskaperdo Resort arată că poți construi turism de calitate, modern, fără să distrugi natura sau identitatea locului. La fel, Crystal Hotel Sovata este un exemplu de cum poți ridica standardul serviciilor într-o zonă cu tradiție, păstrând în același timp specificul și atractivitatea locului.
Asta e direcția corectă: investiții gândite pe termen lung, care ridică nivelul destinației, nu doar bifează o oportunitate pe termen scurt.
Cum arată, în viziunea ta, România modernă atunci când o privești din exterior și ce pot face românii pentru a avea mai multă încredere în ea?
Din exterior, România arată ca o țară cu un potențial enorm, dar încă insuficient valorificat. O țară interesantă, surprinzătoare, dar care nu știe întotdeauna să se vândă și nici să se respecte suficient.
Ca să avem mai multă încredere în România, trebuie să începem prin a construi lucruri solide, pe termen lung: servicii mai bune, proiecte coerente, mai mult respect pentru ce avem. Încrederea nu vine din campanii sau sloganuri, ci din experiențe reale, repetate, care îi fac pe oameni să spună: da, aici lucrurile chiar funcționează.
