de Constantin Opriș
Acum 15 ani, dacă spuneai în România că vrei să faci sailing, ți se răspundea cu un zâmbet îngăduitor, urmat de întrebări: „Sailing? La noi?” Era o pasiune exotică, aproape imposibilă, iar despre oricine deținea o bărcuță se spunea că are yacht și este milionar. Infrastructura era slabă, ambarcațiunile erau puține, nu aveai echipamente sau personal calificat. Aveai doar un vis și Marea Neagră. Iar marea noastră, știm bine, nu se lasă îmblânzită deloc.
România pe apă: cum arată industria sailingului azi
Privind în urmă, parcursul e impresionant. Au apărut școli de sailing, regate profesioniste sau corporate, cluburi care organizează cursuri de inițiere pentru copii și adulți, dar și echipaje unite de o singură dorință: să simtă vântul din vele și liniștea aceea absolută care vine când se oprește motorul și barca se lasă purtată doar de valuri și vânt.
Marina Limanu a devenit un epicentru al pasiunii nautice. O lume aparte, în care weekendurile încep cu „briefing” și se termină cu povești marinărești spuse la un pahar cu vin. Marina din Eforie a atras familii și turiști curioși. Marina din Mangalia și Portul Tomis din Constanța au deschis noi rute și prietenii internaționale. Se navighează spre Bulgaria, spre Istanbul, spre insulele grecești. Sau, pur și simplu, spre largul mării…
România modernă a început să navigheze mult, și se estimează că sunt înmatriculate cca 15.000 de ambarcațiuni de agrement de toate tipurile.
1 ambarcațiune la cca 3.000 de locuitori, față de media UE de 1 ambarcațiune la 76 de locuitori. Iar posesori de permise de conducător ambarcațiuni de agrement sunt puțin peste 500.000, iar numărul este în creștere. Datele sunt estimări ale industriei, dar cert este că yachtingul nu mai e un hobby elitist, ci o formă de libertate tot mai căutată. O evadare. O formă de terapie cu vânt, vele și sare. O declarație de independență.
În tot acest peisaj, nu vorbim despre infrastructură – vorbim despre oameni. Despre cei care au crezut în sailing înainte ca yachtingul să fie „cool”. Cei care au învățat să facă nodul de opt cu ochii închiși și să citească vremea după culoarea cerului, și mai puțin după aplicații de specialitate.
„E imposibil să simți marea și să rămâi același.”
Pentru mine, sailingul a început dintr-o curiozitate, pe vremea în care realizam și prezentam o emisiune cu specific nautic – Sailing with Constantin – și s-a transformat într-un stil de viață, ulterior într-un business.
Într-o zi, după o regată, stând pe punte și jucându-mă cu o parâmă uzată, am avut un gând simplu: cum ar fi să pot purta mereu cu mine o bucată din tot ce trăiesc aici?
Așa s-a născut ideea unui brand de brățări nautice – Constantin Nautics – și accesorii inspirate din sailing. Nu din dorința de a lansa un produs, ci din nevoia de a păstra o stare. Un nod. O direcție. Un simbol. Brățări făcute manual, din parâme folosite în sailing, închizători din inox, culori care poartă amintirea vântului, a mării și a echipajului. Fiecare piesă are o poveste: unele amintesc de prima ieșire pe mare, altele de o furtună prinsă în larg, unele de serile lungi cu prietenii în marină sau de navigația către insulele grecești.
„Echipajul – cel mai important element de navigație.”
Oricât de bine ai cunoaște barca, marea sau vântul, nimic nu contează dacă nu ai o echipă. Sailingul nu e un sport individual – e o lecție de încredere pură.
Alături de echipaj, împărțiți aceeași tăcere, același pericol, aceeași bucurie. Înveți să lucrezi în sincron și să îți controlezi fiecare emoție.
Iar noile generații privesc yachtingul ca pe un stil de viață, nu doar ca pe un sport.
„Marea Neagră e un profesor aspru.”
Marea Neagră nu e ușoară. E schimbătoare instant, capricioasă, uneori nemiloasă. Dar tocmai de aceea, cine o cucerește, poate naviga oriunde.
Nu are transparența Egeei, nici calmul Mediteranei, dar are forța brută a adevărului. Îți arată cine ești, fără menajamente – mai ceva ca un terapeut.
Pentru noi, cei care am învățat pe valurile ei, e o școală vie.
Iar colegii skipperi din alte țări ne privesc cu admirație când le spunem că am făcut școală pe Marea Neagră – care oferă o lecție continuă despre smerenie, curaj, viteză de reacție, decizii și încredere.
În România, pasionații de sailing pot descoperi acest univers în cele patru marine principale: Life Harbour – Limanu, Marina Eforie, Marina Mangalia și Tomis Marina din Constanța.
Aici se pot închiria ambarcațiuni pe timp de zi, se pot face cursuri de inițiere sau perfecționare, ori se pot alătura echipajelor pentru regate și ieșiri de weekend.
Deși marea majoritate a cursanților obțin brevetul de skipper în România, visul adevărat începe adesea pe apele mai liniștite și spectaculoase ale Greciei, Croației, Italiei sau Turciei, unde închirierea unei ambarcațiuni activează visul de explorare și libertate.
Pentru că marea din România te pregătește, dar mările lumii te așteaptă.
