În Colinele Transilvaniei, într-un sat aparent uitat de timp, doi oameni au descoperit liniștea, rostul și bucuria de a face lucrurile cu mâinile lor, în ritmul lor. Au lăsat în urmă Bucureștiul și agitația unei vieți urbane, pentru a da naștere unuia dintre cele mai apreciate puncte gastronomice locale din România: Meșendorf 65.
Povestea lor nu este despre evadare, ci despre regăsire. Despre redescoperirea valorii ingredientelor simple, a ospitalității sincere și a gustului care vine dintr-un loc cu adevărat special.
Mai jos, interviul complet cu Oana și Adrian Udrea, inițiatorii Meșendorf 65.
Ce v-a determinat să lăsați în urmă viața din București și ce a făcut ca Meșendorf să devină alegerea finală, în fața altor sate?
Bucureștiul obosise, sau mai degrabă cred că obosiserăm noi de el. Continuam să lucrăm cu drag și pasiune – ca trenul pe șine la viteză maximă, zi de zi – dar undeva în spatele minții tânjeam după altceva, fără să conștientizăm asta. Așa că atunci când a apărut, absolut întâmplător, posibilitatea de a cumpăra o casă în zonă, am acționat impulsiv, cu gândul că va fi locul nostru de retragere la pensie.
După trei ani de lucru, ne-am dat seama că locul ne intrase în suflet și că nu ne mai puteam desprinde. Nici măcar nu am căutat alte sate. Meșendorf ne-a găsit el pe noi și ne-a oferit din prima oameni cu suflet bun, dealuri cu pajiști pline de flori, păduri cu animale sălbatice, văcuțe care pasc liber, o liniște care te surprinde și un cer în care stelele atârnă ca într-o poveste.
Cum ați descoperit ideea unui punct gastronomic local și care a fost inspirația din spatele faimoasei brânze maturate de la Meșendorf?
Mai întâi a fost brânza. Am început împreună cu prima familie pe care am cunoscut-o aici – proprietarii fermei Stoian – care ne-au adoptat instant. Erau deja cunoscuți pentru laptele excepțional de la vacile din rasa Bălțata Românească, crescute pe pajiști cu înaltă valoare naturală. Am vrut să punem în valoare acest lapte și, cu ajutorul unui specialist format în Elveția, am început procesul de maturare lentă. A fost o reconectare cu gesturile atente, cu răbdarea, cu pământul.
Punctul gastronomic a venit mai târziu, ca răspuns la întrebarea turiștilor: „Unde putem mânca ceva local, aici, în sat?” Așa am început să gătim în șura refăcută de la Meșendorf 65, cu produse din gospodăria noastră sau ale vecinilor. Ne-am descoperit pasiunea pentru gătit și am înțeles că oamenii nu vin doar pentru mâncare, ci și pentru povestea din spatele ei.
Cum arată acum o zi obișnuită din viața voastră?
E vară, deci ziua începe cu o cafea, urmată de grădinărit, hrănit găinile, poate o fugă pentru cumpărături. Gătim, lucrăm la brânza maturată, primim rezervări. De la prânz până seara, vin turiști – bicicliști sau călători cu program. Seara încheiem cu ordine, planuri pentru a doua zi. Iarna, ritmul e diferit: testăm rețete, variem tipurile de brânză, întreținem, reparăm. Nu e viață de pensie, e muncă cu alt rost.
Cât de important a fost traseul de biciclete în definirea Meșendorf 65 ca destinație în sine?
A contat enorm. Am ajutat chiar la amenajarea traseului și am integrat o bucățică de drum în șură, ca omagiu. Bicicliștii caută exact ce avem: mâncare bună, atmosferă firească, fără artificii. Fără acest traseu, Meșendorf 65 ar fi fost mult mai greu de găsit.
Ce înseamnă pentru voi un produs artizanal autentic și care sunt principiile de la care nu v-ați abate niciodată?
Lapte excepțional și procese simple, curate. Brânza noastră e din lapte crud, fără adaosuri, fără culturi comerciale. Fiecare roată e întoarsă și spălată manual. Folosim un cazan de cupru, beciul e subteran. Ne place să credem că gustul spune singur povestea locului.
Ce ar trebui să știe turiștii care pășesc pentru prima oară într-un punct gastronomic local?
Să nu se grăbească și să vină cu mintea deschisă. Nu există meniu lung, mâncăm ce avem, iar rezervarea e obligatorie. Nu facem risipă, gătim doar cât trebuie. Cine vine cu răbdare pleacă cu mai mult decât o masă – pleacă cu o amintire.
Poate autenticitatea să coexiste armonios cu ideea de experiență premium?
Da, dacă prin „premium” înțelegi ingrediente curate, gust adevărat și un context sincer. Nu, dacă te gândești la plating elaborat și sofisticări artificiale.
Ce fel de reacții sau stări v-ați dori să stârnească experiența Meșendorf 65 în rândul vizitatorilor?
Liniște. Sentimentul că aici totul e făcut cu grijă și cu sens. Să simtă că au fost primiți, nu doar serviți.
Cum percep turiștii străini conceptul din spatele Meșendorf 65?
Foarte bine. Vin fără așteptări rigide și se bucură că totul este firesc. Mulți spun că este cea mai autentică experiență transilvăneană pe care au avut-o. În recenzii apar cuvinte ca „genuine” sau „curated experience with limited seating”.
Credeți că modelul de punct gastronomic local poate deveni un pilon real pentru dezvoltarea turismului în România și chiar o direcție strategică la nivel național?
Poate, dacă nu ne îndepărtăm de esența lui: mâncare locală, făcută corect, din ingrediente reale, cu cât mai puțină birocrație și zero fațade. Nu trebuie să devină o industrie cu decoruri rurale fabricate.
În concluzie, Meșendorf 65 nu este doar un punct gastronomic local, ci dovada vie că pasiunea, răbdarea și respectul față de natură pot da naștere unei experiențe memorabile. Fără a copia nimic, fără a cosmetiza realitatea, doar punând în valoare ceea ce este deja acolo: un loc, niște oameni, o poveste cu rost. Și gust.
