Text de Alexandra Marin, Editor-in-Chief, Modern Romania

Sunt locuri în care revii pentru că încă mai ai ceva de descoperit. Macedonia Centrală este unul dintre ele. De fiecare dată când ajung aici, am impresia că văd o altă față a regiunii. Uneori este despre mare, alteori despre gastronomie, vin sau sate care par că au rămas suspendate în timp. Tocmai asta o face atât de interesantă: nu este o destinație pe care o bifezi o singură dată.

Nu este doar despre plaje, așa cum mulți români asociază nordul Greciei. Nu este nici doar despre istorie, deși aici se află unele dintre cele mai importante repere ale lumii elene. Este despre felul în care toate aceste experiențe se completează.

La invitația Organizației de Turism din Macedonia Centrală, Modern Romania a petrecut aici patru zile într-un press trip care ne-a purtat prin două dintre cele mai reprezentative destinații ale regiunii: Salonic și Halkidiki.

În mai puțin de 72 de ore am trecut de la atmosfera energică a celui de-al doilea oraș al Greciei la degustări de vin într-una dintre cele mai apreciate crame ale țării, apoi la plimbări cu barca printre golfurile ascunse ale Sithoniei și la unele dintre cele mai elegante resorturi de pe litoralul elen.

Cel mai mare avantaj? Toate acestea sunt la doar o oră și zece minute de zbor din București.

Salonicul care te surprinde

Dacă ar fi trebuit să descriu Salonicul înainte de această călătorie, probabil aș fi vorbit despre Turnul Alb, despre promenada de la malul mării și despre faptul că este al doilea oraș ca mărime din Grecia. După câteva zile petrecute aici, însă, imaginea este cu totul alta.

Nu are monumentalitatea Atenei și nici aerul de stațiune al insulelor grecești. În schimb, are ceva mult mai greu de construit: o atmosferă autentică. În aceeași zi poți vedea vestigii romane, biserici bizantine, clădiri neoclasice și cafenele moderne pline de studenți sau freelanceri care lucrează de la laptop. Toate coexistă fără să pară forțate.

Prima noastră oprire a fost la ON Residence, hotelul care avea să ne fie casă pentru o noapte. Situat chiar pe faleza orașului, într-o clădire istorică restaurată cu mult bun gust, hotelul îmbină eleganța clasică cu designul contemporan. Camerele sunt luminoase, decorate în tonuri calde, iar multe dintre ele, așa cum a fost și camera mea, au vedere directă spre Golful Thermaic. 

Mi-a plăcut în mod special faptul că, imediat ce ieși din hotel, ești deja pe promenadă. Nu ai nevoie de taxi și nici de un plan foarte bine pus la punct. Orașul se descoperă cel mai bine la pas. Așa că am pornit spre Nea Paralia, promenada care în ultimii ani a schimbat complet relația Salonicului cu marea. Aproape cinci kilometri de faleză, grădini tematice, piste pentru biciclete, zone de relaxare și spații dedicate evenimentelor au transformat-o într-un loc în care localnicii își petrec mare parte din timpul liber.

Mi-a atras atenția faptul că, odată cu apropierea serii, faleza începe să se umple treptat. Nu doar de turiști, ci mai ales de localnici. Studenți care ies la alergare după cursuri, familii cu copii, grupuri de prieteni care stau pe trepte privind apusul sau oameni care pur și simplu își beau cafeaua fără grabă.

Plimbarea ne-a purtat firesc pe lângă cele mai cunoscute repere ale Salonicului. Turnul Alb, simbolul orașului, domină în continuare faleza și rămâne unul dintre cele mai fotografiate locuri din Grecia de Nord. Câteva minute mai târziu ajungi în Piața Aristotel, poate cea mai elegantă piață a orașului, mărginită de clădiri cu influențe franceze și cafenele mereu animate.

Seara s-a încheiat cu o cină în centrul orașului. Ca în multe locuri din Grecia, masa nu pare niciodată grăbită. Se vorbește mult, se comandă încă un pahar de vin, iar eu mi-am dat seama că Salonicul nu este doar un oraș bun de vizitat, ci unul în care m-aș întoarce fără să simt nevoia unui program.

Între shopping, vin și drumul spre mare

A doua zi a început într-un registru complet diferit.

Înainte de a părăsi Salonicul, am făcut o oprire la Mediterranean Cosmos, cel mai mare centru comercial din nordul Greciei și unul dintre cele mai importante din țară. Dincolo de dimensiuni, mi s-a părut interesant faptul că este gândit ca un spațiu în care oamenii vin să petreacă timp, nu doar să facă cumpărături. Găsești aici atât branduri internaționale, cât și magazine locale, restaurante, cafenele și zone de relaxare, iar atmosfera este aceea a unui loc frecventat în primul rând de localnici.

Dar adevărata surpriză a zilei avea să vină puțin mai târziu. Este vorba despre vizita la Gerovassiliou Estate, o cramă în care vinul se întâlnește cu arta. Însă ceea ce diferențiază cu adevărat Gerovassiliou Estate de multe alte crame este felul în care vinul, arta și patrimoniul coexistă atât de frumos. 

În aceeași vizită poți trece de la sala de degustare la unul dintre cele mai neobișnuite muzee pe care le-am văzut într-o cramă. Muzeul Tirbușoanelor adăpostește peste 2.600 de piese adunate din întreaga lume de fondatorul domeniului, Vangelis Gerovassiliou. Unele au câteva sute de ani, altele sunt adevărate obiecte de design, iar toate spun câte ceva despre felul în care cultura vinului a evoluat în timp.

La fel de mult mi-au plăcut lucrările de artă amplasate printre vii. Sculpturi contemporane, perfect integrate în peisaj, transformă domeniul într-un muzeu în aer liber. Dacă ajungi aici și vremea îți permite, merită să îți acorzi timp pentru o plimbare prin podgorii. Nu doar pentru fotografii, ci pentru atmosfera locului.

Fiind pasionată de artă, aceasta a fost, fără îndoială, partea care m-a impresionat cel mai mult.

Drumul spre Halkidiki a schimbat complet registrul călătoriei și am intrat instant într-o stare de relaxare. Prima noastră oprire a fost la Miraggio Thermal Spa Resort, situat în Paliouri, în peninsula Kassandra.

Încă de la intrare îți dai seama că nu este un resort construit întâmplător. Clădirile sunt dispuse în trepte, urmând relieful natural, astfel încât aproape oriunde te-ai afla ai marea în față. Camera în care am stat avea vedere spre portul de agrement și spre mare, iar primul lucru pe care l-am făcut după check-in a fost…nimic.

Și cred că exact acesta este farmecul locului. Nu simți nevoia să alergi dintr-un loc în altul sau să completezi un program. Îți iei un halat, cobori la spa, petreci câteva ore între piscinele cu apă termală și sauna, apoi ieși pe terasă pentru o cafea.

Spre seară am plecat spre Afytos, unul dintre cele mai frumoase sate tradiționale din Halkidiki.

La prima vedere pare desprins dintr-o carte poștală. Case construite din piatră, balcoane pline de flori, străduțe înguste și mici magazine de familie în care încă mai găsești produse lucrate manual.

Am ajuns chiar înainte de apus, iar lumina aceea caldă de sfârșit de zi făcea ca piatra caselor să capete nuanțe aurii. Nu este un sat foarte mare și nici nu are atracții spectaculoase în sensul clasic al cuvântului. Și tocmai de aceea cred că merită vizitat.

Grecia, văzută de pe mare

Dacă ar fi să aleg o singură experiență din întregul itinerariu, probabil aceasta ar fi. Dimineața următoare am plecat într-o excursie privată cu barca de-a lungul coastei Sithonia, peninsula considerată de mulți cea mai spectaculoasă din Halkidiki. Privită de pe șosea este frumoasă. Privită de pe mare este cu totul specială.

Pe măsură ce înaintezi, apar golfuri ascunse la care nu poți ajunge decât cu barca, plaje complet izolate și ape într-o nuanță de turcoaz pe care fotografiile rareori reușesc să o redea fidel. Am oprit de câteva ori pentru înot și, chiar dacă apa era răcoroasă, era imposibil să reziști tentației. În jur nu se auzea decât motorul bărcii și, din când în când, pescărușii.

După câteva ore petrecute pe apă, am ajuns la Ergon Beach House Nikiti, unul dintre locurile despre care probabil vom mai auzi în următorii ani.

Brandul Ergon este deja cunoscut pentru felul în care promovează gastronomia grecească într-o manieră contemporană, iar Beach House duce aceeași filosofie mai departe.

Meniul pune accent pe ingrediente locale, pește și fructe de mare foarte proaspete, legume de sezon și preparate grecești reinterpretate discret, fără artificii inutile. Mi-a plăcut că totul pare relaxat, dar nimic la voia întâmplării.

După experiența de pe mare și prânzul de la Ergon Beach House, drumul a continuat spre interiorul peninsulei Sithonia, la Athena Pallas Village.

Este un resort cu o arhitectură mai clasică decât celelalte locuri din itinerariu, dar integrat într-un peisaj care rămâne elementul principal. Clădirile sunt răsfirate printre pini, iar senzația generală este mai degrabă de spațiu decât de resort în sine. Aici nu ai aceeași energie contemporană ca la Miraggio sau Ergon, dar ai altceva: confort și liniște. Camerele sunt generoase, iar accesul la plajă este foarte ușor, ceea ce face ca zilele să se desfășoare într-un ritm foarte relaxat.

Seara am ajuns în Nikiti. Partea veche a satului este mică, construită din piatră, cu străduțe înguste și case joase, iar atmosfera este liniștită, aproape domestică. Nu există nimic „spectaculos” în sensul turistic al cuvântului, așa că am stat puțin la o terasă, urmărind cum satul se golește treptat de turiști și revine la ritmul lui obișnuit. 

Un final pe măsura călătoriei

Ultima zi a fost dedicată unei opriri la Sani Resort, unul dintre cele mai cunoscute resorturi din Grecia și, probabil, unul dintre cele mai bine organizate complexe de ospitalitate din regiune.

Sani nu este un singur hotel, ci un ansamblu de resorturi, restaurante și facilități răsfirate pe o zonă extinsă de coastă. Totul este foarte bine integrat în peisaj, iar primul lucru pe care îl observi este ordinea. Nu în sens rigid, ci în sensul în care fiecare detaliu pare să aibă un loc clar. Plaja este una dintre cele mai curate și mai bine întreținute pe care le-am văzut în Grecia continentală, iar apa este liniștită, perfectă pentru înot.

Ce mi-a plăcut la Sani este că, deși vorbim despre un resort de lux, atmosfera nu este ostentativă. Restaurantele au un nivel foarte ridicat, iar portul mic din interiorul complexului adaugă un plus de viață. Odată experimentat, am înțeles foarte clar de ce oamenii revin, uneori an de an, în același loc.

Macedonia Centrală: mai aproape decât ai crede

După patru zile petrecute între Salonic și Halkidiki, am tras o concluzie simplă: Macedonia Centrală nu este o destinație care trebuie „bifată”, ci una care trebuie trăită.

Este rar să găsești o regiune în care poți combina, în distanțe atât de mici:

• un oraș vibrant, cu viață culturală și gastronomică reală
• crame premiate, unde vinul este legat de artă și identitate
• sate tradiționale care nu și-au pierdut ritmul
• resorturi de ospitalitate la standarde internaționale
• Și unele dintre cele mai multe și frumoase plaje certificate Blue Flag din Grecia

Pentru un zbor de puțin peste o oră din București, ajungi într-un loc care îți oferă mai multe tipuri de vacanță în același itinerariu: city break, wine trip, beach escape și wellness retreat, toate într-o singură regiune.

IMPRESIE PERSONALĂ

Ce mi-a rămas după aceste patru zile nu este un loc anume, ci senzația că distanța reală dintre „acasă” și o experiență complet diferită este mult mai mică decât pare. Uneori, nu ai nevoie de o destinație îndepărtată ca să simți că ai fost plecat mult mai mult decât câteva zile.